Laura Anioł
educatoare preșcolară, terapeut de integrare senzorială și bilaterală și terapeut INPP specializat în reflexe primitive neinhibate
sursa: https://integracjasensoryczna.info/rozwoj-posturalny-wzrok-a-grawitacja/
Despre dezvoltarea posturală, stabilitatea corpului și vederea în terapia de integrare senzorială
Vederea, gravitația și integrarea senzorială – interdependențe
În integrarea senzorială, vederea nu este niciodată tratată ca un simț care funcționează izolat. Deși în mod obișnuit este asociată în principal cu vederea literelor, a imaginilor și a detaliilor, în realitate dezvoltarea și funcționarea ei sunt strâns legate de mișcare, de postura corpului și de acțiunea forței gravitaționale. Tocmai relația dintre vedere, sistemul vestibular și propriocepție constituie fundamentul dezvoltării posturale a copilului – modul în care stă, se mișcă, reacționează la schimbarea poziției și își organizează corpul în spațiu.
Gravitația este un stimul cu care sistemul nervos al copilului trebuie să se descurce încă din primele momente de viață. Ea acționează neîntrerupt, independent de voința copilului, și impune dezvoltarea reacțiilor antigravitaționale și a mecanismelor de stabilizare posturală. Sistemul vestibular, localizat în urechea internă, informează creierul despre poziția capului față de verticală și despre accelerații și schimbările de mișcare. Aceste informații sunt integrate continuu cu semnalele proprioceptive provenite de la mușchi, articulații și tendoane, precum și cu informațiile vizuale. Abia colaborarea acestor trei sisteme permite menținerea echilibrului, controlul posturii și o vedere stabilă.
Stabilitatea posturală ca bază pentru o vedere eficientă
Vederea joacă un rol cheie în organizarea posturii corpului. Copilul, observând mediul înconjurător, utilizează informațiile vizuale pentru orientarea în spațiu, stabilirea verticalei și orizontalei, precum și planificarea mișcării. În același timp, însă, pentru ca vederea să poată funcționa eficient, are nevoie de o bază posturală stabilă. Mușchii globului ocular, la fel ca și alți mușchi scheletici, necesită stabilizare proximală – în special la nivelul capului, gâtului și trunchiului. Dacă copilul nu are un control postural suficient, activitatea ochilor devine excesiv de solicitantă și necesită compensare.
Relațiile vestibulo-oculare, acomodarea și strategiile compensatorii
Unul dintre mecanismele cheie care leagă vederea de gravitație este relația vestibulo-oculară și cea vestibulo-acomodativă. Reflexul vestibulo-ocular permite stabilizarea imaginii pe retină în timpul mișcării capului și a corpului. Datorită acestuia, copilul se poate mișca, își poate schimba poziția și, în același timp, să mențină o vedere clară. Atunci când acest mecanism funcționează defectuos, apar dificultăți de fixare și urmărire, precum și simptome precum amețeli, oboseală vizuală sau nevoia excesivă de control vizual în timpul statului în picioare și mersului.
Acomodarea, adică capacitatea ochiului de a adapta acuitatea vizuală la distanța obiectului observat, rămâne, de asemenea, în strânsă legătură cu postura corpului. Studiile și observațiile clinice indică faptul că modificările în funcționarea acomodării afectează stabilitatea posturii, iar tulburările de stabilitate pot, la rândul lor, să agraveze dificultățile de acomodare. Copilul care nu are un sentiment de stabilitate adoptă adesea poziții corporale rigide și închise, își încordă mușchii și își limitează mișcările pentru a-și „menține” vederea. Astfel de strategii pot îmbunătăți temporar calitatea vederii, dar pe termen lung duc la suprasolicitarea sistemului nervos.
Transferul greutății corporale și importanța sa pentru controlul vederii
Dezvoltarea posturală a copilului se desfășoară etapizat și se bazează pe formarea reacțiilor de echilibru și a abilității de transfer al greutății corporale. Transferul greutății, adică deplasarea fluidă a centrului de greutate în cadrul bazei de sprijin, este esențial atât pentru echilibru, cât și pentru funcționarea corectă a vederii. În timpul transferului, capul urmează în mod natural linia centrului de greutate, ceea ce permite menținerea ochilor pe linia orizontului. Acest mecanism este direct legat de reflexul vestibulo-ocular și de integrarea informațiilor vizuale și proprioceptive.
Transferul incorect al greutății corporale, observat la mulți copii cu dificultăți senzoriale, duce la tulburări ale calității mișcării, rigiditate posturală și probleme cu controlul fluid al vederii. Copilul poate înclina excesiv capul, compensa mișcarea cu trunchiul sau evita activitățile care necesită schimbarea poziției. În astfel de situații, vederea preia adesea funcția de „înlocuire” a sistemului vestibular, ceea ce se manifestă prin control vizual excesiv, dificultăți în lucrul în condiții variabile și oboseală rapidă.
Strategiile de autoreglare ale copilului și importanța terapiei de integrare senzorială
Merită subliniat faptul că mulți copii caută instinctiv strategii de reglare care să le ajute să facă față suprasolicitării sistemului vestibular și vizual. Printre acestea se numără, printre altele, mobilitatea crescută, nevoia de presiune proprioceptivă, adoptarea unor poziții închise ale corpului sau concentrarea privirii asupra unui singur punct. Aceste strategii nu sunt „comportamente negative”, ci o încercare de autoreglare a sistemului nervos în condiții de integrare senzorială perturbată.
Din perspectiva terapiei de integrare senzorială, este esențială o abordare holistică a copilului. Lucrul asupra funcțiilor vizuale nu ar trebui să se limiteze exclusiv la exerciții oculare. La fel de importantă este susținerea stabilității posturale, a reacțiilor de echilibru, a transferului greutății corporale și a integrării stimulilor vestibulari și proprioceptivi. Abia pe o astfel de bază este posibilă dezvoltarea unei vederi eficiente și economice, care nu suprasolicită sistemul nervos.
Bibliografie:
- Mecanismele posturale și funcțiile vizuale. Importanță, cercetări, exerciții. Rosłonek, E. Academia „Exersez ochiul”.
- Integrarea senzorială în terapia vizuală. Ghid pentru terapeuți și părinți. Parakiewicz, A. Academia „Exersez ochiul”, 2020.
- Integrarea senzorială și procesarea senzorială. Manual. Redacție științifică: Emich-Widera, E., Palicka, I., Przybyla, O., Kazek, B. Varșovia: Editura Medicală PZWL.
- Vederea și auzul – simțurile principale în procesul de învățare din perspectiva integrării senzoriale. Odowska-Szlachcic, B., Mierzejewska, B. Gdańsk: Editura Harmonia.
- Terapia senzomotorie a vederii în practică. Rosa, A. Varșovia: PZWL / PWN.
