Mini Parkour® și concentrarea

Perspective

Hannah Harboe, psihoterapeut

În ultimii ani, s-a acordat o atenție sporită utilizării ecranelor de către copii și adolescenți și influenței negative a acesteia asupra capacității de concentrare. Studiile arată că există o relație între timpul petrecut de copii și adolescenți în fața ecranelor și capacitatea de a-și menține concentrarea.

Capacitatea de a-și menține concentrarea este definită ca:

• capacitatea de autoreglare,
• capacitatea de a evita distragerea atenției,
• capacitatea de a menține concentrarea asupra unei sarcini.

Cercetările arată că noi toți – dar în special copiii și adolescenții – ne putem antrena și îmbunătăți capacitatea de concentrare. Faptul că putem face acest lucru se datorează plasticității creierului nostru, iar creierul tinerilor este mai plastic decât cel al persoanelor mai în vârstă. În acest context, „plastic” înseamnă că creierul poate crea noi conexiuni, obținând astfel noi cunoștințe. Semnele de concentrare slabă pe care le observ la copiii din clinica mea includ renunțarea și dificultatea de a repeta abilități motorii noi. Sunt distrași ușor, le este greu să înțeleagă scopul și să mențină activitatea.

Semne ale problemelor de concentrare la copiii mici

• Se ridică în mijlocul unei conversații sau activități.
• Au nevoie de ajutor pentru a menține o serie de sarcini de rutină, cum ar fi îmbrăcarea.
• Schimbă constant strategia, chiar dacă strategia inițială era eficientă.
• Nu repetă o activitate, ci pleacă sau încep să se joace.

Semne ale problemelor de concentrare la copiii de vârstă școlară

• Neglijență, fără să-și dea seama.
• Nu înțeleg scopul unei activități.
• Le este greu să se concentreze asupra sarcinii și încep brusc să vorbească despre altceva.
• Nu ascultă instrucțiunile în întregime.
• Nu se corectează atunci când fac o greșeală evidentă.
• Mișcări rapide ale ochilor, contact vizual slab și incapacitatea de a-și aminti ce s-a spus.

Mini Parkour®

Numeroasele elemente ale Mini Parkour pot fi asamblate în numeroase moduri, ceea ce reprezintă o provocare pentru copiii de diferite vârste și niveluri funcționale. Când copiii participă la construirea unui traseu Mini Parkour și stabilesc propriile reguli pentru activitate, noi le susținem percepția asupra luării deciziilor în comun și a autonomiei. Percepția autonomiei stimulează motivația, concentrarea și atenția asupra activității. Autonomia este importantă pentru formarea independenței. Dacă un copil nu poate simți prin acțiunile sau comportamentul său când este suficient, este pentru că i-am acordat autonomie și responsabilitate prea devreme într-un domeniu pe care îl consideră complex. Aici adulții trebuie să sprijine copilul, regândind domeniile de autonomie pentru a asigura un sentiment de succes. Indiferent de vârstă, cu toții avem nevoie să experimentăm controlul și autonomia în viața noastră.

Studiu de caz

Robert are 11 ani. Părinții și profesorii lui sunt foarte îngrijorați de evoluția lui. De la un băiat activ, plin de energie și cu o nevoie considerabilă de joacă și de activități în aer liber, a devenit extrem de dependent de telefonul mobil. Este agitat, se irită ușor și îi este greu să-și ducă la bun sfârșit sarcinile. Acest lucru se aplică activităților zilnice, cum ar fi temele, pregătirea ghiozdanului dimineața, statul la masă în timpul meselor și luarea inițiativei de a se întâlni cu prietenii pentru a se juca.

Îi plăcea să citească. Acum nu mai reușește să se concentreze asupra unui text tipărit și preferă să se uite la un videoclip sau să acceseze rețelele de socializare. La începutul terapiei, timpul petrecut în fața ecranului era de aproximativ 7-8 ore pe zi. Timpul petrecut în fața ecranului este sursa multor conflicte în familie, iar timpul petrecut cu părinții săi a devenit o luptă neîncetată pentru a-i schimba obiceiurile. Primele trei dăți când Robert a venit la clinică, ne-am concentrat pe realizări și plăcerea interacțiunii. I-am ridicat pulsul și i-am adus un zâmbet pe buze.

Împreună cu părinții lui, analizăm modalitățile prin care autonomia și capacitatea lui Robert de a participa la luarea deciziilor pot crește și care sunt domeniile prea complexe pentru ca el să le poată gestiona singur. Discutăm despre faptul că părinții lui i-au dat responsabilitatea utilizării ecranului și că este mult prea dificil pentru el să știe când este suficient. Robert spune el însuși că nu se satură niciodată să se uite la ecran.

Deoarece se simte în siguranță în relația cu mine, discutăm despre faptul că îi este din ce în ce mai greu să se concentreze acasă și la școală. Ne punem de acord să începem să fim detectivi, căutând modalități de a-și îmbunătăți concentrarea. Robert înțelege principiul că, dacă vrei să înveți, trebuie să exersezi. Pentru a învăța să te concentrezi, trebuie să te concentrezi.

Folosim Mini Parkour în terapie pentru a măsura durata concentrării lui Robert. Robert mă ajută să găsesc obstacole pentru un traseu Mini Parkour. Cronometrăm cât timp își poate menține concentrarea pe traseul pe care îl construim. Acasă, Robert exersează concentrarea citind cărți și urmând programe de antrenament al abilităților motorii. Ambele elemente sunt intensificate treptat în ceea ce privește numărul și durata. Inițial, după 3 săptămâni el trece de la citit și antrenament timp de 5 minute la rând la 20 de minute. Următorul pas este ca întreaga familie să convină asupra unui cadru pentru reducerea timpului petrecut în fața ecranului.

Robert vine la mine de un an. Concentrarea lui s-a îmbunătățit în mod vizibil. În general, este din nou mai fericit și mai activ fizic. Timpul petrecut în fața ecranului este controlat de părinții lui și acum este mai puțin de 2 ore pe zi, petrecut în mare parte jucând cu prietenii. Deși timpul petrecut în fața ecranului este controlat de adulți, Robert a câștigat mai multă autonomie în domeniile pe care le poate controla. El decide ce haine vrea să poarte, ce pune în cutia de prânz și cu cine vrea să se joace. La început, eu eram cea care planifica și indica activitățile din timpul terapiei, dar acum rolul meu este doar de a clarifica cadrul, în timp ce Robert are ideile și spune ce vrea să facă cu Mini Parkour. Lui Robert îi place să construiască trasee noi și mai provocatoare și să le parcurgă. El își menține concentrarea și înțelege bine că totul ține de concentrare atunci când poate descrie un obiectiv și exersa până când îl atinge.