În mișcarea de bună calitate, în care ritmul, fluxul, forța și puterea mișcării sunt adaptate la scopul propus, mușchii de pe ambele părți ale articulațiilor noastre conlucrează bine. Munca musculară concentrică și excentrică constituie o cooperare.
În munca musculară concentrică, mușchiul de pe o parte a articulației se contractă, adică se scurtează. Între timp, munca musculară excentrică are loc pe cealaltă parte a articulației, unde mușchiul se relaxează și se alungește. Atunci când munca pe ambele părți ale articulației este lină și simultană, mișcarea este uniformă și de bună calitate. Pentru a ilustra diferența dintre munca musculară excentrică și concentrică, gândiți-vă la urcatul și coborâtul pe scări: atunci când urcăm scările, cea mai mare parte a muncii musculare este concentrică: mușchiul din partea din față a coapsei se contractă astfel încât să ne putem ridica corpul pe următoarea treaptă. Folosim munca musculară excentrică în cea mai mare parte atunci când coborâm scările. Mușchiul coapsei se alungește și se întinde până când celălalt picior atinge treapta inferioară.
Munca excentrică este o muncă grea și necesită forță mai mare. Dacă mușchii nu sunt suficient de puternici pentru a efectua munca excentrică, coborârea scărilor este zgomotoasă. Dacă mușchiul este slab și nu reușește să rețină mișcarea, piciorul se lovește cu o intensitate mai mare sau mai mică de treapta inferioară.
Pentru a compensa lipsa forței musculare, mișcarea este rapidă. Acest lucru este adesea observat la copiii care merg pe scări: mișcările lor sunt zgomotoase sau coboară scările în fugă.
Munca musculară concentrică și excentrică adecvată depinde nu numai de forță, ci și de informațiile proprioceptive. În interiorul articulațiilor și mușchilor noștri există receptori proprioceptivi care ne ajută să simțim mișcarea și poziția articulațiilor fără a folosi simțul vizual.
Vârfurile de munte sunt disponibile în trei înălțimi diferite. Ele ajută la antrenarea atât a muncii musculare concentrice, cât și a celei excentrice. Puteți construi un traseu astfel încât copilul să urce pe vârfuri ca pe o scară. Copilul se deplasează de la cea mai joasă la cea mai înaltă și înapoi. Dacă doriți să-i oferiți copilului un exercițiu mai provocator, puteți alterna vârfurile de înălțimi diferite, astfel încât, pe măsură ce trece de la unul la celălalt, copilul trebuie să alterneze urcarea și coborârea. Cu cât îi cereți copilului să meargă mai încet, cu atât va avea nevoie de mai multă forță și cu atât munca concentrică și excentrică este mai solicitantă.
Studiu de caz
Jacob are 6 ani. Este un băiețel slăbuț și mic pentru vârsta lui. Nu mănâncă mult. Lui Jacob îi place mișcarea, dar îi este greu să țină pasul cu prietenii săi atunci când aceștia aleargă sau joacă fotbal. El devine repede obosit. Simte că nu este la fel de puternic ca prietenii săi.
În timpul primei noastre consultații, vorbim despre dorința lui Jacob de a fi mai puternic. O precondiție pentru a construi masa musculară și a câștiga forță este ca alimentația lui Jacob să fie schimbată astfel încât să câștige greutate corporală. Întrucât este atât de slab, nu are prea multe resurse disponibile pentru a construi țesut muscular. Mușchii devin mai mari și mai puternici atunci când, prin exerciții fizice, grăsimea corporală este transformată în masă musculară.
Datorită discuției noastre, Jacob este motivat să mănânce o dietă mai grasă și este dornic să facă exerciții care îl pot face mai puternic și mai rapid. Primul pas este ca el să ia în greutate. Următoarea consultație o stabilim peste o lună. Părinții săi primesc îndrumări cu privire la îmbogățirea dietei lui Jacob. Cacao cu frișcă, pâine crocantă cu unt de arahide și o lingură de ulei în plus la paste: Jacob le adoră. Până la sfârșitul lunii, Jacob s-a îngrășat cu 1,5 kilograme. Este mândru de el atunci când se prezintă la antrenament.
Antrenamentul cu greutăți nu este recomandat pentru un copil în creștere, dar este posibil să facă exerciții și să câștige forță prin joc. Jacob muncește din greu, împingându-și tatăl prin cameră, ajutând la grădinărit și mutând nisipul în cutia de nisip și urcând zilnic scările de acasă. El trebuie să urce și să coboare scările cât de repede și cât de încet poate. Timpii săi sunt notați, iar Jacob se antrenează frecvent în încercarea de a-și depăși propriul record.
La ședințele de terapie, lucrăm la dezvoltarea forței lui Jacob prin muncă concentrică și excentrică pe vârfurile de munte. Inițial, lui Jacob îi este greu să se miște încet atunci când i se cere să coboare de pe un vârf mai înalt pe unul mai scund. El nu are suficientă forță pentru a reține mișcarea excentrică și pare să cadă pe un vârf mai scund. Începem prin a urca și a coborî folosind vârfurile ca scări. Jacob își dă seama repede că scopul acestui exercițiu este să devină suficient de puternic pentru a urca și coborî pe dealuri într-un ritm uniform, cu mușchii săi limitându-i mișcările. Jacob însuși vrea ca picioarele sale să devină suficient de puternice pentru a-i permite să meargă în liniște de la cel mai înalt la cel mai scund vârf de munte.
Jacob continuă să facă exerciții fizice acasă și vine la ședințele de terapie o dată pe lună. Greutatea lui continuă să crească cu sub 1 kg pe lună. După șase luni, greutatea lui Jacob este media pentru un copil de vârsta lui. El poate acum să navigheze pe un traseu de vârfuri de munte, reușește să treacă de la cel mai de jos la cel mai înalt și are control deplin asupra fiecărui pas. Cel mai important dintre toate, Jacob este acum mai puțin obosit. Are suficientă energie și putere pentru a juca fotbal până la fluierul final.
