Roata de rostogolire și formarea reflexelor de cădere

Perspective

Hannah Harboe, psihoterapeut

Unii copii cad mai des decât alți copii din diverse motive:

• Articulațiile unui copil sunt mai moi decât cele ale unui adult.
• Oasele unui copil sunt mai moi și mai elastice, iar volumul lor muscular este mai mic. Copilului mic îi este, în general, mai dificil să își stabilizeze articulațiile decât copiilor mai mari și adulților.
• Unii copii sunt predispuși genetic la articulații hipermobile.
• Un copil vioi și curios se mișcă repede și poate avea tendința de a cădea mai frecvent decât un copil mai liniștit.
• O tendință de a cădea poate fi observată și la un copil care are dificultăți în a înregistra informațiile primite de la sistemul senzorial proprioceptiv care înregistrează poziția articulațiilor și tensiunea musculară.

În mod normal, copiii pot amortiza căzăturile și rareori sunt răniți grav. Mecanismul prin care amortizăm o cădere cu mâinile se numește reflexul de cădere. Unii copii se lovesc frecvent la cap și în zona din jurul gurii. Acest lucru poate indica faptul că ei nu au un reflex de cădere adecvat, adică nu își amortizează căderea în mod corespunzător cu mâinile. Alternativ, reflexul de cădere al copilului poate fi afectat din cauza unei lipse de forță musculară la nivelul brațelor care îl împiedică să își protejeze capul de ciocnirea cu obiecte. Rostogolirea pe o roată de rostogolire este un exercițiu bun pentru a antrena reflexele de cădere și capacitatea brațelor de a amortiza căderea cu o forță corespunzătoare.

Roata de rostogolire este disponibilă în două dimensiuni. Forma ușor curbată, cu margini de cauciuc în relief, ajută copilul să se întindă în siguranță pe abdomen pe roată.
Frecare de rostogolire dintre marginile de cauciuc și suprafață este redusă, ceea ce facilitează gestionarea și controlul mișcării de rulare.
Suprafața fermă a roții ajută copilul să se simtă mai în siguranță decât dacă i s-ar cere să se rostogolească pe o minge de terapie moale.

Studiu de caz

Maja are 2 ani. Părinții ei m-au contactat pentru că ea se zgârie pe față de fiecare dată când cade. Ea cade mai des și cu o intensitate mai mare decât ceilalți copii de la grădiniță. Când o examinez pe Maja, două lucruri mă frapează:

1. Are articulații foarte moi la picioare și are tendința de a merge pe partea interioară a piciorului (arcadă). Ea se împiedică de propriile picioare atunci când aleargă.
2. Atunci când cade, își întinde brațele pentru a amortiza căderea, dar nu este capabilă să adune forța necesară pentru a evita ca fața ei să se lovească de podea. Am o discuție cu părinții ei și îi recomand pantofi noi. Încălțămintea lui Maja trebuie să i se potrivească bine, iar spațiul lăsat pentru creștere trebuie să fie mai mic decât în cazul altor copii. Îi sfătuiesc ca încălțămintea trebuie să fie închisă, de preferință o gheată care să se potrivească bine în jurul gleznei. Încălțămintea ei nu trebuie să fie nici grea, nici prea largă la nivelul degetelor de la picioare.

Apoi începem să ne antrenăm. Maja trebuie să își întărească brațele. Mersul pe roabă, adică părinții ei ținându-i coapsele în timp ce o încurajează pe Maja să meargă pe mâini, este un exercițiu bun - și foarte distractiv! Pe măsură ce devine treptat mai puternică, părinții ei o pot ține mai mult pe picioare și, odată ce este încrezătoare, poate merge singură în roabă pe roate de rostogolire.
De asemenea, o învățăm pe Maja să amortizeze o cădere pe roată folosind brațele. Maja stă întinsă pe burtă deasupra Body Wheel. Eu îi susțin spatele și pelvisul. Exercițiul presupune împingerea ei ritmic înainte pe brațe și înapoi pe picioare. Cu cât Maja oprește mai bine mișcarea înainte, cu atât o pot împinge cu viteză și forță mai mare. Maja crede că acest exercițiu este foarte distractiv. Ea descoperă că brațele îi pot susține greutatea și se împinge înapoi cu ambele mâini.

Părinții lui Maja sunt rugați să facă aceste două exerciții în fiecare zi. Programul de exerciții nu durează mai mult de 5-10 minute și ar trebui să fie făcut la începutul zilei pentru ca Maja să nu fie obosită. După numai 10 zile de antrenament, părinții constată că Maja este mai puternică. Cu ajutorul exercițiilor și purtând noii ei pantofi, Maja îndrăznește să alerge mai liber la grădiniță și nu cade mai mult decât ceilalți copii de vârsta ei.