Perspective
Hannah Harboe, psihoterapeut
Receptorii simțului tactil se află în piele. Simțul tactil este deosebit de sensibil în jurul gurii, pe mâini și talpă, prin urmare, aici percepem diferențele foarte mici de texturi și suprafețe.
Dacă mergem desculți pe întuneric, cei mai mulți dintre noi pot distinge între un drum asfaltat și o potecă de pământ. Putem determina înălțimea scărilor și a pragurilor de ușă. Capacitatea noastră de a diferenția structurile și suprafețele ne ajută să ne mișcăm uniform și fără opriri, fără să cădem sau să ne împiedicăm. Simțim diferențe foarte mici cu mâinile, de exemplu, putem simți diferența dintre coaja de portocală și cea de mandarină.
Copiii trebuie să se antreneze pentru a dezvolta capacitatea de a diferenția obiectele. Capacitatea de a face diferențe prin intermediul simțului tactil se numește discriminare tactilă. Cu cât îi stimulăm mai mult pe copii și le permitem să atingă și să manipuleze tot ceea ce intră în contact cu ei în viața de zi cu zi, cu atât devin mai buni în utilizarea simțului tactil și în realizarea de abilități motorii fine, cum ar fi desenul, cusutul și scrisul. Cu cât le oferim copiilor mai multe oportunități de a se mișca pe diferite suprafețe în mediul natural, cu sau fără încălțăminte, cu atât mai bine se vor mișca liber și fără efort pe orice suport - fără să se împiedice de mici imperfecțiuni.
Discurile tactile sunt o gamă de produse care pot fi utilizate pentru a antrena abilitățile de discriminare tactilă ale copiilor. Fiecare disc este unic și poate fi folosit împreună cu celelalte discuri din gamă. În timp ce materialul, diametrul și grosimea discurilor sunt aceleași, fiecare disc are o suprafață diferită. Sunt disponibile două dimensiuni de discuri. O mărime este potrivită pentru picioare, iar cealaltă pentru mâini. Utilizând ambele seturi, copilul poate simți diferențele dintre discuri cu mâinile sau picioarele și poate compara și transpune stimulul senzorial de la mâini la picioare sau invers. Discurile mici pot fi, de asemenea, utilizate pentru a stimula simțul tactil în alte părți ale corpului. Discurile mari pot fi folosite ca scaune. Atunci când un copil merge pe discuri, va observa un efect asupra echilibrului, în funcție de discul pe care a ajuns.
Atunci când toate cele trei sisteme de echilibru sunt coordonate, ne mișcăm elegant și lin, iar corpul nostru funcționează optim și eficient, fără tensiuni inutile. Atunci când ne jucăm și ne mișcăm, toate cele trei tipuri de echilibru sunt coordonate. De fapt, fiecare tip de echilibru exercită o influență puternică asupra celorlalte două.
Copiii pot avea uneori probleme cu unul sau mai multe tipuri de echilibru. Pentru ca antrenamentul să fie eficient, este important ca terapeutul să analizeze punctul slab și să exerseze tipul de echilibru pe care copilul îl consideră dificil și, în același timp, să exploateze resursele proprii ale copilului.
Suprafața discului afectează stimulul tactil prin intermediul picioarelor, un proces care lucrează îndeaproape cu simțul echilibrului oferit de sistemul vestibular. Experiența este susținută și mai mult de simțul vederii, care evaluează stimulii senzoriali chiar înainte ca copilul să calce pe discuri. Prin integrarea senzorială, adică prin coordonarea dintre simțuri, copilul reglează viteza, forța și ritmul mișcării sale pe discuri. Copilul se va mișca mai încet pe unele discuri, poate rămâne mai mult timp pentru a obține un punct de sprijin ferm. Copilul se va mișca mai repede pe alte discuri pentru a restricționa la minimum stimularea, fie pentru că suprafața înțeapă pielea, fie pentru că este inegală și, prin urmare, mai dificil de menținut echilibrul.
Studiu de caz
Ella este o fetiță de cinci ani fericită și plină de energie. Ea are deficiențe grave de vedere, ceea ce înseamnă că are și abilități motorii subdezvoltate. Din cauza handicapului său, Ella a dus până acum o viață mai protejată decât colegii ei. Ea depinde mai mult de prezența adulților în jurul ei, în special atunci când se joacă afară, unde nu este întotdeauna capabilă să detecteze potențialele pericole. Ea nu poate preveni căderea peste crengi și trepte, sau să prevină apropierea de un leagăn în mișcare, etc.
Pe măsură ce Ella crește, are nevoie de mai multă independență. Ea trebuie să se simtă mai puțin dependentă de adulți. A devenit clar că ea trebuie să își dezvolte abilități motorii mai bune. Pentru a obține o mai mare independență, ea trebuie să-și antreneze și să-și îmbunătățească alte simțuri pentru a compensa deficiența de vedere. Până acum, Ella și-a folosit bine auzul. Ea se orientează bine la sunete și se oprește imediat dacă adulții o avertizează asupra unui pericol care o așteaptă. Întotdeauna a atins totul, are o bună discriminare tactilă și abilități de manipulare. Cu toate acestea, Ella a primit prea puține informații datorită stimulării insuficiente a receptorilor tactili din tălpi. Își pierde cu ușurință echilibrul și este nesigură în cazul unor suprafețe noi și necunoscute sau pe terenuri accidentate.
Am decis să începem să antrenăm discriminarea tactilă a tălpilor cu ajutorul discurilor tactile. Așezăm toate discurile mari într-un cerc pe podea. Ella merge pe toate discurile, ținându-mă de mână. De fiecare dată când pășește pe un nou disc, are nevoie de mult sprijin pentru a-și păstra echilibrul. Ella primește apoi un disc mic pe care îl ține în mână în timp ce trece de la un disc la altul. Ea continuă până când crede că se află pe aceeași textură cu textura de pe discul pe care îl ține în mână. Ella nu se grăbește, se concentrează și merge încet. Uneori ghicește corect din prima. În alte ocazii, trebuie să facă mai multe încercări. Repetăm jocul săptămânal. Ella devine treptat mai sigură pe picioare la trecerea de la un disc la altul. Capacitatea ei de a-și folosi simțul tactil al tălpilor pentru a se sprijini bine și a evita pierderea echilibrului se îmbunătățește. Pe măsură ce continuăm să exersăm, Ella devine mai încrezătoare și pe terenul de joacă. Părinții și îngrijitorii ei sunt acum mai conștienți de importanța continuării exercițiilor și să fie expusă la mai multe tipuri de suprafețe. Antrenamentul și stimularea îi permit Ellei să se miște în siguranță într-o lume care, în multe privințe, este concepută pentru persoanele care au vedea neafectată.
