Ghid de studiu MSE / Snoezelen înainte de amenajarea unei camera senzoriale

1. Ce înseamnă acronimul MSE/Snoezelen și cine l-a creat inițial?
   MSE în engleză înseamnă: Multi Sensory Environment – tradus: Mediu Multisenzorial, Mediu Polisenzorial, Mediu Plurisenzorial. Conceptul a fost creat inițial de Ad Verheul și Jan Hulsegge în anii 1970.
2. Care este importanța stimulării senzoriale pentru dezvoltarea creierului și a învățării?
   Un flux constant de informații obținut prin simțuri ajută creierul să interpreteze mediul, oferind instrumente esențiale pentru supraviețuire și dezvoltare. Stimularea senzorială multiplă crește activarea cerebrală și dezvoltă un creier mai organizat, capabil de funcționare și învățare eficientă.
3. Care sunt unii dintre autorii sau cercetătorii menționați care au contribuit la înțelegerea stimulării senzoriale înainte de dezvoltarea mediului de stimulare plurisenzoriale (polisenzoriale) MSE/Snoezelen?
   Printre autorii sau cercetătorii menționați se numără Aristotel, Maria Montessori, Cleland și Clark.
4. Cine a fost primul care a utilizat stimularea multisenzorială pentru copiii cu dizabilități sub forma de „cafenele senzoriale”?
   Cleland și Clark au fost primii care au utilizat stimularea multisenzorială sub forma de „cafenele senzoriale”.
5. Ce diferențiază filosofia Snoezelen a lui Hulsegge și Verheul de abordările anterioare ale stimulării multisenzoriale?
   Filosofia Snoezelen a lui Hulsegge și Verheul se bazează pe premisa că, pentru o persoană cu dizabilitate profundă, senzațiile multisenzoriale reprezintă un mijloc de comunicare mai puternic decât apelul la capacitățile intelectuale.
6. Pe ce premisă se bazează filosofia Snoezelen în ceea ce privește comunicarea cu persoanele cu dizabilități profunde?
   Filosofia Snoezelen se bazează pe premisa că, pentru o persoană cu dizabilitate profundă, senzațiile multisenzoriale sunt un mijloc de comunicare mai puternic decât orice apel la capacitățile intelectuale.
7. Care sunt cele trei aspecte dinamice care interacționează în cadrul unei experiențe eficiente de MSE/Snoezelen?
   Cele trei aspecte care interacționează sunt: pacientul, terapeutul însoțitor calificat și mediul însuși.
8. Care este diferența dintre abordarea pasivă și cea interactivă în MSE/Snoezelen.
   Abordarea pasivă în MSE/Snoezelen se concentrează pe relaxare, plăcere și explorare prin stimulare senzorială, în timp ce abordarea interactivă implică schimbări subtile în mediu și echipament pentru a menține starea de veghe și a promova învățarea.
9. De ce este important un însoțitor calificat într-o sesiune de MSE/Snoezelen?
   Un terapeut însoțitor calificat este important deoarece servește drept prim stimulent, ghidează participantul, oferă interacțiune empatică și înțelege nevoile senzoriale ale pacientului.
10. Numiți cel puțin trei grupuri de persoane care pot beneficia de utilizarea MSE/Snoezelen.
    Trei grupuri de persoane care pot beneficia sunt: cei cu dizabilități profunde (intelectuale, demență, dificultăți de învățare), cei cu probleme de procesare senzorială (autism) și cei fără dizabilități pentru relaxare și învățare (sugari, copii preșcolari, persoane cu anxietate).

Glosar de termeni cheie

Mediul multisenzorial (MSE/Snoezelen): Un mediu creat artificial, dedicat stimulării tuturor simțurilor, conceput pentru a fi sigur, confortabil, fără cerințe și responsabilizant prin alegere. Este o Proprietate Intelectuală cu aplicații în timp liber, terapie și educație.
Stimulare senzorială: Aportul de informații prin intermediul simțurilor (văz, auz, tactil, gustativ, olfactiv, chinestezic), esențial pentru dezvoltarea creierului și a stimulării învățării.
Stimulare multisenzorială (multimodală): Stimularea a trei sau mai multe simțuri simultan, considerată a produce rezultate mai spectaculoase decât stimularea unui singur simț.
Filosofia Snoezelen: Abordarea dezvoltată de Hulsegge și Verheul, bazată pe premisa că senzațiile multisenzoriale sau polisenzoriale sunt un mijloc de comunicare mai puternic decât apelul la capacitățile intelectuale pentru persoanele cu dizabilități profunde.
Mediu creat artificial: Un spațiu special amenajat pentru a oferi stimulare senzorială concentrată, în special pentru persoanele care nu pot căuta spontan o astfel de stimulare în mediul natural.
Mediu fără cerințe: Un spațiu în care individul nu este supus presiunilor sau cerințelor de performanță, putând explora și interacționa la propriul ritm și în funcție de propriile alegeri.
Responsabilizare prin alegere individuală: Oferirea oportunităților ca persoanele să exercite control asupra mediului și a experienței lor, contribuind la sentimentul de independență și autodeterminare.
Interacțiune în trei direcții: Interacțiunea dinamică dintre participant, însoțitorul calificat și mediul multisenzorial, considerată un factor determinant al unei experiențe eficiente.
Însoțitor calificat: O persoană (părinte, terapeut, profesor etc.) empatică și grijulie, care ghidează participantul în mediul MSE/Snoezelen, înțelegând nevoile acestuia și facilitând interacțiunea cu stimulii.
Model social al dizabilității: Perspectiva care consideră dizabilitatea ca o consecință a barierelor de mediu (fizice, sociale, de atitudine), nu doar ca o deficiență individuală.
Cadru conceptual a mediului polisenzorial MSE/Snoezelen: Un model de lucru elaborat pentru a ghida și include multiplele aplicații ale MSE/Snoezelen, păstrând în același timp funcțiile fundamentale și principiile etice.
Autodeterminarea (SDT - Self-Determination Theory): O teorie a motivației umane care se concentrează pe măsura în care comportamentele sunt autodeterminate, influențând performanța și satisfacția.